Gastritis is a general term for a group of conditions with one thing in common: inflammation of the stomach lining. The causes of this condition are very varied, the most common being the bacterial infection with Helicobacter pylori. Dietary behaviour plays an important role in both triggering and alleviating the condition. In addition to medical treatment, the nutrition and dietetic specialist is of major importance in the management of this pathology, as he or she is able to help both in the acute phase of the disease, with individualised recommendations for each patient, depending on his or her tolerability, and in the chronic treatment and prevention of exacerbation, by helping to adopt a healthy lifestyle, recognising and eliminating the factors that favour the pathology. Lifestyle improvements can facilitate the shortening of proton pump inhibitors administration and reduce the risk of complications that may occur with the long-term administration. In this way, the dysbiosis that may be associated with long-term treatment with proton pump inhibitors and, thus, the imbalances that can lead to intestinal pathology can be prevented.
Gastrita este un termen general pentru un grup de afecţiuni cu un lucru în comun: inflamaţia mucoasei stomacului. Cauzele acestei patologii sunt foarte variate, cea mai frecventă fiind infecţia bacteriană cu Helicobacter pylori. Comportamentul alimentar joacă un rol important atât în declanşarea, cât şi în ameliorarea acestei afecţiuni. Pe lângă tratamentul medical, o importanţă majoră în managementul acestei patologii îl are şi specialistul în nutriţie şi dietetică, acesta fiind în măsură să ajute atât în faza acută a bolii, prin recomandări individualizate pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de tolerabilitatea acestuia, cât şi în tratamentul cronic şi prevenirea acutizării, ajutând în adoptarea unui stil de viaţă sănătos, prin recunoaşterea şi eliminarea factorilor favorizanţi. Ameliorarea stilului de viaţă poate facilita scurtarea administrării inhibitorilor de pompă de protoni şi reduce riscul apariţiei complicaţiilor ce pot apărea în administrarea acestora pe termen lung. Astfel, pot fi prevenite disbioza ce se poate asocia tratamentului îndelungat cu inhibitori de pompă de protoni şi, implicit, dezechilibrele ce pot genera patologia intestinală.
Printre problemele de sănătate ce afectează în cea mai mare măsură alimentaţia se numără afecţiunile gastrointestinale. Simptomele cauzate de afecţiunile gastrointestinale modulează direct dieta pacienţilor. Îndrumarea pacientului către alegeri alimentare potrivite poate ameliora semnificativ simptomele şi poate reduce riscul de apariţie a complicaţiilor.
Dieta Recomandată în Cazul Gastritei
(HP) până la cauze autoimune. De departe, infecţia cu HP este cauza cel mai frecvent întâlnită în cadrul pacienţilor care suferă de gastrită. Abuzul de antiinflamatoare nesteroidiene este considerat o primă cauză a gastritei acute, urmat de un orar al meselor dezordonat, de fumat, de consumul excesiv de cafea pe stomacul gol, de refluxul bilei în stomac şi chiar de ingestia accidentală de produse corozive.
Cele mai frecvente cauze ale gastritei acute, dar şi ale celei cronice, în cazul în care nu se intervine la timp, le reprezintă stresul şi alimentaţia dezechilibrată(1). Astfel, am putea afirma că incidenţa acestei patologii ar putea fi scăzută prin ameliorarea stilului de viaţă.
La nivelul stomacului, interacţiunea dintre alimente şi capacitatea organismului de a le procesa se realizează prin intermediul glandelor gastrice care secretă sucul gastric, suc ce conţine o multitudine de substanţe.
Mancare De Regim Pentru Gastrita
Celulele parietale secretă acidul clorhidric, necesar pentru activarea enzimelor proteolitice. Acestea produc, de asemenea, şi factorul intrinsec, necesar pentru absorbţia vitaminei B12 în intestinul subţire. O altă componentă a sucului gastric este mucusul, un produs al celulelor mucoase, cu rol de a proteja peretele stomacului de autodigestie. De asemenea, în sucul gastric se găsesc enzimele proteolitice, secretate la nivelul glandelor gastrice.
Cea mai importantă enzimă proteolitică din stomac este pepsina, care nu este secretată în forma sa activă. Mai întâi este secretat precursorul acesteia, pepsinogenul, care, în prezenţa acidului clorhidric, este convertit în pepsină. Pepsina descompune proteinele mari în proteine mai mici numite peptide. O altă enzimă proteolitică digetivă este labfermentul, produsă în stomacul sugarilor, dar nu şi în cel al adulţilor, cu rol de facilitare a digestiei laptelui.
Sistemul nervos parasimpatic este responsabil pentru secreţia de suc gastric, iar celulele din mucoasa stomacului secretă un hormon numit gastrină, care controlează secreţia de pepsinogen şi acid clorhidric. Mucoasa stomacului are şi funcţie de absorbţie pentru unele substanţe cum sunt mici cantităţi de apă, glucoză, ioni şi alcool(2).
Dieta Ir Gastritas
Gastrita se defineşte ca inflamaţia acută sau cronică a mucoasei gastrice. O clasificare primordială a gastritelor este, după cum rezultă şi din definiţia lor, în gastrite acute şi cronice.
Gastrita acută poate avea următoarele cauze: alimentare; aşa cum s-a menţionat anterior (alimente greu de digerat sau consum excesiv de alcool); administrarea de medicamente (abuz de antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice, preparate cu potasiu); administrarea de agenţi corozivi (accidental) sau gastritele acute declanşate în contextul unor boli infecţioase (hepatită acută, febră tifoidă); unele alergii, insuficienţă de organ etc.
Alţi factori ce pot cauza gastrită acută sunt: boli infecţioase, consum de alcool, traumatisme locale, radiaţii X, reflux duodenogastric, uremia, ischemia mucoasei, politraumatismele, intervenţii chirurgicale extinse, leziuni ale sistemului nervos central, arsuri extinse, septicemie, şoc, insuficienţă respiratorie, insuficienţă renală acută, insuficienţă hepatică, substanţe caustice.
Ce Să Mănânci Dacă Ai Gastrită. Reguli De La Medicul Gastroenterolog
Manifestările bolii pot consta în durere epigastrică continuă sau exacerbată de alimentaţie, greaţă, vărsături alimentare, senzaţie de plenitudine, balonare. Mai pot fi prezente febră, cefalee sau ameţeli.
D. Gastritele speciale, gastrite cronice cu o simptomatologie redusă. Poate apărea un sindrom dispeptic cu inapetenţă, greaţă, vărsături, plenitudine epigastrică şi balonări(4).
Bacteriile sunt distruse, în mod normal, de acidul clorhidric, de pepsină şi de bilă; acestea funcţionează asemenea germicidelor. Când are loc scăderea secreţiilor gastrice, pot creşte riscul de inflamare a mucoasei gastrice (gastrită) şi riscul de creştere excesivă a bacteriilor în intestinul subţire şi a numărului microbilor ce ajung în colon. HP este cea mai cunoscută bacterie care infectează stomacul, rezistentă la acidul clorhidric, ce provoacă gastrită şi ulceraţii, cea mai frecventă cauză de inflamaţie cronică a mucoasei gastrice şi a ulcerului peptic, a cancerului gastric şi a gastritei atrofice (inflamaţie cronică cu deteriorarea membranei mucoasei gastrice şi a glandelor gastrice), ducând la aclorhidrie şi la pierderea de factor intrinsec. Este prevalentă în anumite zone geografice, se corelează cu statutul socioeconomic al populaţiei şi îşi are originile în copilărie, fiind diagnosticată abia la maturitate. Se crede că HP este răspândită prin contaminarea mâncării şi a apei. Prevalenţa sa variază de la aproximativ 10% în ţările dezvoltate până la 80-90% în ţările în curs de dezvoltare. Infecţia cu HP nu se vindecă spontan, iar riscurile de a dezvolta complicaţii cresc odată cu durata infecţiei. Alţi factori de risc ce contribuie la patologia şi severitatea bolii includ vârsta pacientului la debutul bolii, tulpina specifică şi concentraţia ei în organism, factorii genetici ai gazdei, stilul de viaţă şi sănătatea generală a pacientului.
Ce Este Gastrita Si Cum O Putem Trata?
În prima săptămână după infecţia cu HP, numeroase leucocite polimorfonucleare, neutrofile şi câteva eozinofile se infiltrează în mucoasa gastrică. Acestea sunt înlocuite treptat cu celule mononucleare, limfocite şi monocite. Prezenţa foliculilor limfoizi poartă denumirea de ţesut limfoid asociat mucoasei (MALT). MALT poate deveni autonom şi formează o variantă de limfom cu celule B, denumit limfom MALT. HP poate provoca duodenită atunci când colonizează ţesutul gastric, care poate fi prezent şi în duoden.
Tratarea infecţiei cu HP cu antibiotice poate duce la dispariţia leucocitelor polimorfonucleare într-o săptămână sau două, dar o gastrită uşoară mai poate persista câţiva ani, deoarece reducerea celulelor mononucleare este lentă. În ţările în care infecţia cu HP este frecventă, la fel este şi cancerul gastric. Deoarece HP poate provoca ulcer peptic şi cancer gastric, tratamentul cu antibiotice este adesea recomandat.
Aspirina şi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt corozive; ambele inhibă sinteza prostaglandinelor, care sunt esenţiale pentru menţinerea barierei de mucus şi bicarbonat în stomac. Astfel, utilizarea cronică a aspirinei sau a altor AINS, alături de steroizi, alcool, substanţe erozive, tutun sau orice combinaţie dintre aceşti factori, poate compromite integritatea mucoasei şi creşte şansele de apariţie a gastritei acute sau cronice. Gastroenterita eozinofilă (EGE) poate contribui, de asemenea, la unele cazuri de gastrită. O alimentaţie neadecvată şi o stare de sănătate generală precară pot contribui la apariţia şi la agravarea severităţii bolii şi pot întârzia procesul de vindecare(6).
Referat: Gastrita Si Tratamentul Asociat (#185312)
Antibioticele şi inhibitorii de pompă de protoni (IPP) reprezintă tratamentul de elecţie al gastritei şi constă în eliminarea factorului declanşator (organismul patogen). În schimb, efectele secundare ale suprimării cronice a acidului gastric, fie din cauza bolii, fie a utilizării cronice a IPP, trebuie luate în considerare(7). Câteva din efectele secundare includ reducerea secreţiei gastrice de HCL, care poate reduce absorbţia nutrienţilor (de exemplu, vitamina B12, calciu şi fier nonhemic). De asemenea, suprimarea acidului gastric poate duce la creşterea riscului de apariţie a infecţiilor intestinale(8), aciditatea gastrică fiind prima linie de apărare împotriva agenţilor patogeni ingeraţi(3).
În ultimele decenii, factorii dietetici au fost consideraţi o componentă semnificativă a etiologiei, dar şi a tratamentului dispepsiei, gastritei şi ulcerului peptic. Există puţine date despre rolul alimentelor în cauzarea sau exacerbarea gastritei sau a bolii ulceroase dispeptice. Alimentele proteice tamponează temporar secreţiile gastrice, dar stimulează şi secreţia de gastrină, acid şi pepsină. Laptele şi smântâna, considerate în trecut un factor de primă linie în manangementul ulcerului peptic, cu efect protector al mucoasei stomacului, nu mai sunt considerate azi terapii valabile. În prezent se consideră că pH-ul unui aliment are o importanţă terapeutică nesemnificativă, cu
